ARTICULATIILE
Reprezinta ansamblul elementelor care unesc între ele doua sau mai multe extremitati osoase. Dupa gradul de mobilitate, se împart în sinartroze si diartroze .
1. Sinartrozele sunt articulatii fixe, imobile. Dupa tipul de tesut care se interpune între oasele articulatiei , se clasifica în :
a. Sindesmoze - articulatii în care între cele doua oase exista tesut fibros (de exemplu suturile craniene ). O varietate de sindesmoza sunt gonfozele – articulatiile dintilor.
b. Sincondroze – articulatii în care între cele doua oase exista tesut cartilaginos(de exemplu simfiza pubiana ).
c. Sinostoze – articulatii care se formeaza prin osificarea la adult a sindesmozelor si sincondrozelor.
2. Diartroele sunt articulatii cu grad variabil de mobilitate. Se clasifica în: artrodii (articulatii mobile) si amfiartroze (articulatii semimobile).
Artrodiile se mai numesc si articulatii sinoviale si sunt alcatuite din urmatoarele elemente:
Cartilaj aricular format din tesut cartilaginos hialin, cu rol de amortizare a presiunii exercitate de greutatea corpului si de protectie a suprafetelor articulare.
Capsula articulara leaga capetele oaselor ca un mason. Contine tesut fibros si este captusita de membrana sinoviala (membrana seroasa, bogat vascularizata si inervata).
Suprafete articulare sferice (capul humersului si femurului), concave (cavitatea glenoida a scapulei), în forma de mosor (trohleea humerusului).
Ligamentele articulare formatiuni fibroase, întaresc articulatia.
Cavitatea articulara spatiul virtual dintre capetele oaselor unei articulatii si capsula articulara, care mentin în contact suprafetele articulare.
Lichidul sinovial lubrifiant (diminueaza frecarea si favorizeaza alunecarea).
Amfiartrozele sunt articulatii cu mobilitate redusa. Între oasele care se articuleaza se interpune o formatiune fibrocartilaginoasa (de exemplu între vertebere, între oasele tarsometatarsiene si la nivelul simfizelor).
Principala functie a articulatiilor este miscarea oaselor componente. Tipul miscarilor si forma suprafetelor articulare sunt în strânsa interdependenta. Oasele unei articulatii sinoviale pot efectua urmatoarele miscari :
Flexie-extensie : este o miscare de apropiere-îndepartare a doua segmente apropiate, executata în jurul unui ax transvers.
Abductie-adductie : se face în jurul unui ax antero-posterior. Abductia este miscarea de îndepartare fataa de axul midian al corpului. Abductia este miscarea de apropiere fata de axul median al corpului.
Circumductie : este o miscare complexa, care însumeaza flexia, extensia, abductia, adductia si rotatia.
Pronatie-supinatie :
Pronatia este miscarea de rotatie a mâinii, prin care policele se roteste medial, palma privind în jos sau în spate. La picior, planta priveste spre lateral, iar marginea externa a piciorului se ridica.
Supinatia este miscarea rotatie a mâinii, prin care policele se roteste lateral, palma privind în sus sau în fata. La picior, planta priveste medial, iar marginea interna a piciorului se ridica.
Deoarece oasele sunt structuri rigide, care se pot misca datorita articulatiilor sinovale, au fost asemanate cu sistemele de pârghii, functionând pe acelasi principiu. În organism exista trei categorii de pârghii, caracteriyate prin trei marimi: punctul de sprijin (S), reprezentat de articulatie, forta activa (F), reprezentata de muschii care se contracta si rezistenta (R), reprezentata de oase.
Pâaghie de ordinul I – de exempul articulatia craniului la coloana vertebrata.
Pârghie de ordinul II – de exemplu piciorul în locomotie.
Pârghie de ordinul III – de exemplu flexia antebratului pe brat.
Artrodiile se clasifica dupa urmatoarele criterii:
dupa numarul oaselor care intra în alcatuirea lor: simple si compuse;
dupa forma suprafetelor articulare: plane, trohleare, trohoide, condiliene, în sa, elipsoidale, cotilice (sferoide).
Articulatie plana
Are suprafete articulare plane, ce permit numai miscari de alunecare.
Articulatie trohleara
Un os are suprafata articulara în forma de scripete sau trohlee.Celalalt os are forma de creasta, cu doua povârnisuri laterale. Permite miscari de flexie-extensie si de lateralitate (reduse)